|
Familia : Pyrrhocoridae
Lungimea corpului : 8,5-10 mm (femela este puţin mai mare decât masculul)
Identificare : partea dorsală a corpul are colorit portocaliu-roşcat, cu desene caracteristice negre: o pată în zona centrală a pronotului, câte un punct la baza elitrelor, o pată mai mult sau mai puţin circulară în zona mediană a elitrelor, o linie subţire care conturează vârful elitrelor; de culoare neagră sunt şi picioarele, membrana, scutelul, clavusul, antenele, capul; există forme mutante, la care culoarea de fond a conexivului şi a părţii superioare a corpului este galben-murdar, albicioasă, crem; ochii sunt negri, proeminenţi
Habitat : este cea mai comună şi mai des întâlnită specie de ploşniţă din România, uşor de văzut în grupuri de zeci (uneori sute) de indivizi grupaţi în locurile aflate în bătaia directă a razelor soarelui, la baza trunchiurilor arborilor, printre frunzele uscate de pe sol, în fisurile stâncilor, pe pietrele expuse; pajişti, liziera pădurilor, marginea zonelor cu tufişuri, livezi, parcuri, zone mlăştinoase
Specii asemănătoare : Corizus hyoscyami, de care poate fi foarte uşor deosebită prin observarea mai atentă a desenelor negre de pe corp
Comportament : este una dintre primele specii de insecte care poate fi văzută primăvara, pe petecele însorite de sol reavăn apărute în urma topirii zăpezii; aproape întotdeauna poate fi observată în grupuri numeroase în care coexistă adulţi, exemplare tinere şi nimfe aflate în diferite stadii ale dezvoltării; atât adulţii, cât şi nimfele comunică prin emiterea unor semnale vibro-acustice; ciclul evolutiv este de 2-3 luni, în funcţie de temperatura mediului ambiant
Hrana adulţilor : adulţii se hrănesc în special cu fluidele pe care le extrag din fructele şi seminţele de Tilia, Abutilon theophrasti, Malva; uneori au tendinţa de a-şi ataca proprii semeni sau alte insecte sau de a deveni necrofagi, hrănindu-se din corpurile moarte ale nevertebratelor; este o specie care formează relaţii de simbioză cu o specie de bacterie (Coriobacterium glomerans), care se dezvoltă în intestinul adulţilor, ajutând la digestie
Strategii de reproducere : are două strategii de reproducere diferite, prin intermediul a două forme morfologice: una cu aripi lungi şi alta cu aripi scurte, ambele forme putând coexista în cadrul aceluiaşi grup; forma cu aripi lungi are abilitatea de a zbura în căutarea de noi habitate prielnice reproducerii, în timp ce forma cu aripi scurte are abilitatea de a se putea reproduce mai devreme; perioada de copulare este destul de lungă (de la 12 ore până la 7 zile), mărind şansele masculilor de a-şi transmite genele în competiţia cu rivalii, femelele împerechindu-se cu mai mulţi masculi; în perioada aprilie-mai, femela depune 40-80 de ouă albicioase, din care eclozează nimfele după 10-14 zile
Mecanisme de apărare : coloritul aposematic negru cu roşu are rolul de a transmite un semnal de avertizare, prin care prădătorii (în special păsările) sunt alertaţi vizual asupra toxinelor prezente în corp, evitând astfel gustul neplăcut al potenţialei prăzi; pe lângă coloritul criptic, emite şi un miros neplăcut dintr-o glandă situată pe fiecare parte a toraxului, uneori putând chiar regurgita fluide stomacale
Paraziți : Leptomonas pyrrhocoris, o specie de protozoar flagelat parazită în tractul digestiv; Nosema pyrrhocoridis, o specie de ciupercă microscopică ce parazitează intestinul; Hemipteroseius adleri, o specie de acarian ectoparazită pe abdomen, pe tergite, sub aripi
Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în stadiul de adult
Prădători : face parte din dieta unor specii de păsări, mamifere, amfibieni, furnici
Importanţă : atât adulţii, cât şi nimfele, produc pagube importante culturilor de cereale
|
|
