|
Familia : Acanthosomatidae
Lungimea corpului : 13-15 (17-18) mm
Identificare : corpul este verde crud pe partea dorsală, roşcat pe abdomen; pronotul are flancurile în formă de triunghi, proeminente, brun-roşcate, partea anterioară verde, cea posterioară brun-roşcat până la brun închis; scutelul este verde deschis, cu vârful de culoare mai deschisă; numeroase puncte negre, neregulat distribuite, acoperă pronotul şi scutelul; coriul este maroniu la bază şi verde la exterior; membrana este maroniu-roşcată; conexivul este uniform verzui; ochii sunt brun-roşcat închis; antenele au cinci segmente, verzui închis; picioarele sunt verzi
Habitat : frecventă în aproape orice habitat cu arbori (Crataegus, Corylus, Fraxinus, Carpinus, Quercus, Fagus, Acer, Tilia, Picea etc.), desişuri (zone împădurite, liziera pădurilor de amestec, zone cu tufărişuri, parcuri, grădini), pajişti, zone urbane
Specii asemănătoare : Elasmostethus interstinctus, care are flancurile pronotului mai puţin proeminente, cu colorit brun-negricios; Piezodorus lituratus, care are pronotul cu flancuri mai puţin proeminente, rotunjite; coriul şi pronotul sunt verzui-oliv sau roşu-purpurii; Dolycoris baccarum, care are corpul acoperit cu peri; antenele şi conexivul au zone succesive albe şi negre
Comportament : adulţii sunt activi în perioada (martie) aprilie-octombrie (noiembrie)
Hrana adulţilor : seva unor arbori şi arbuşti, în principal de Crataegus monogyna, dar şi de Quercus robur, Quercus petraea, Sorbus; sucurile dulci ale unor fructe completează dieta adulţilor
Mecanisme de apărare : coloritul aposematic verzui cu maro-roşcat le conferă un bun camuflaj atunci când se odihnesc printre frunze; când sunt apucaţi, pentru a descuraja prădătorii, eliberează o secreţie portocalie, cu miros puternic, din glandele aflate pe torace
Stadiul de iernare : adulții din a doua generaţie, care apar în august-septembrie, sunt cei care traversează iarna, adăpostindu-se printre frunzele uscate de pe sol, în covoarele de muşchi de pământ, în interiorul buştenilor, sub scoarţa arborilor (Alnus, Fagus, Salix, Ulmus); au colorit mult mai închis, în întregime maroniu
Prădători : adulţii fac parte din dieta unor specii de broaşte
Importanţă : uneori poate produce pagube plantaţiilor de pomi fructiferi (Malus, Pyrus), atacând pulpa fructelor
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu