Pyrrhocoris apterus

Pyrrhocoris apterus DSC16801
Pyrrhocoris apterus DSC03140

Familia : Pyrrhocoridae
Lungimea corpului : 8,5-10 mm (femela este puţin mai mare decât masculul)
Identificare : partea dorsală a corpul are colorit portocaliu-roşcat, cu desene caracteristice negre: o pată în zona centrală a pronotului, câte un punct la baza elitrelor, o pată mai mult sau mai puţin circulară în zona mediană a elitrelor, o linie subţire care conturează vârful elitrelor; de culoare neagră sunt şi picioarele, membrana, scutelul, clavusul, antenele, capul; există forme mutante, la care culoarea de fond a conexivului şi a părţii superioare a corpului este galben-murdar, albicioasă, crem; ochii sunt negri, proeminenţi
Habitat : este cea mai comună şi mai des întâlnită specie de ploşniţă din România, uşor de văzut în grupuri de zeci (uneori sute) de indivizi grupaţi în locurile aflate în bătaia directă a razelor soarelui, la baza trunchiurilor arborilor, printre frunzele uscate de pe sol, în fisurile stâncilor, pe pietrele expuse; pajişti, liziera pădurilor, marginea zonelor cu tufişuri, livezi, parcuri, zone mlăştinoase
Specii asemănătoare : Corizus hyoscyami, de care poate fi foarte uşor deosebită prin observarea mai atentă a desenelor negre de pe corp
Comportament : este una dintre primele specii de insecte care poate fi văzută primăvara, pe petecele însorite de sol reavăn apărute în urma topirii zăpezii; aproape întotdeauna poate fi observată în grupuri numeroase în care coexistă adulţi, exemplare tinere şi nimfe aflate în diferite stadii ale dezvoltării; atât adulţii, cât şi nimfele comunică prin emiterea unor semnale vibro-acustice; ciclul evolutiv este de 2-3 luni, în funcţie de temperatura mediului ambiant
Hrana adulţilor : adulţii se hrănesc în special cu fluidele pe care le extrag din fructele şi seminţele de Tilia, Abutilon theophrasti, Malva; uneori au tendinţa de a-şi ataca proprii semeni sau alte insecte sau de a deveni necrofagi, hrănindu-se din corpurile moarte ale nevertebratelor; este o specie care formează relaţii de simbioză cu o specie de bacterie (Coriobacterium glomerans), care se dezvoltă în intestinul adulţilor, ajutând la digestie
Strategii de reproducere : are două strategii de reproducere diferite, prin intermediul a două forme morfologice: una cu aripi lungi şi alta cu aripi scurte, ambele forme putând coexista în cadrul aceluiaşi grup; forma cu aripi lungi are abilitatea de a zbura în căutarea de noi habitate prielnice reproducerii, în timp ce forma cu aripi scurte are abilitatea de a se putea reproduce mai devreme; perioada de copulare este destul de lungă (de la 12 ore până la 7 zile), mărind şansele masculilor de a-şi transmite genele în competiţia cu rivalii, femelele împerechindu-se cu mai mulţi masculi; în perioada aprilie-mai, femela depune 40-80 de ouă albicioase, din care eclozează nimfele după 10-14 zile
Mecanisme de apărare : coloritul aposematic negru cu roşu are rolul de a transmite un semnal de avertizare, prin care prădătorii (în special păsările) sunt alertaţi vizual asupra toxinelor prezente în corp, evitând astfel gustul neplăcut al potenţialei prăzi; pe lângă coloritul criptic, emite şi un miros neplăcut dintr-o glandă situată pe fiecare parte a toraxului, uneori putând chiar regurgita fluide stomacale
Paraziți : Leptomonas pyrrhocoris, o specie de protozoar flagelat parazită în tractul digestiv; Nosema pyrrhocoridis, o specie de ciupercă microscopică ce parazitează intestinul; Hemipteroseius adleri, o specie de acarian ectoparazită pe abdomen, pe tergite, sub aripi
Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în stadiul de adult
Prădători : face parte din dieta unor specii de păsări, mamifere, amfibieni, furnici
Importanţă : atât adulţii, cât şi nimfele, produc pagube importante culturilor de cereale


Pyrrhocoris apterus DSC05567
Pyrrhocoris apterus DSC32976
Pyrrhocoris apterus DSC19930
Pyrrhocoris apterus DSC63454 Pyrrhocoris apterus DSC19920 Pyrrhocoris apterus DSC03010
Pyrrhocoris apterus DSC05572


Pyrrhocoris apterus nymph DSC19169

Ciclul evolutiv : dezvoltarea nimfelor are loc timp de 10-14 zile
Hrana nimfelor : seva fructelor de Tilia şi a seminţelor unor specii de Malvaceae
Comportament : pe vreme toridă, nimfele caută microhabitate cu temperaturi mai coborâte, adăpostindu-se sub frunze, în tufărişuri


Pyrrhocoris apterus DSC54188
Pyrrhocoris apterus DSC18480
Pyrrhocoris apterus DSC13406

Referinţe :
Benediktov A. A. (2007). Tremulation of Firebags Pyrrhocoris apterus L. (Heteroptera, Pyrrhocoridae). Moscow University Biological Sciences Bulletin 62(4): 186-187
Chmielewski W. (2006). Occurence of Hemipteroseius adleri (Acari: Mesostigmata: Otopheidomenidae) infesting Pyrrhocoris apterus (Insecta: Heteroptera: Pyrrhocoridae) in Puławy and other localities in Poland and Lithuania. Biological Letters 43(2): 157-161
Exnerová A., Svádová K., Fousová P., Fučíková E., Ježová D., Niederlová A., Kopečková M., Štys P. (2008). European birds and aposematic Heteroptera: review of comparative experiments. Bulletin of Insectology 61(1): 163-165
Grubišić D., Barčić J. I., Barić B., Čuljak G. (2006). Possibilities for biological control of velvetleaf (Abutilon theophrasti Medik.) with phytophagous insects. Entomologia Croatica 10(1-2): 67-86
Gyuris E., Feró O., Tartally A., Barta Z. (2011). Individual behaviour in firebugs (Pyrrhocoris apterus). Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences 278(1705): 628-633
Hodgson E. W. (2008). Red fire bugs. Utah State University Extension and Utah Plant Pest Diagnostic Laboratory 126: 1-2
Kovács T., Anthony B. P., Kondorosky E., Török J. (2014). Predation on heteropterans within an assemblage of anurans at Kis-Balaton, Hungary. North-western Journal of Zoology 10: art.141501
Lipa J. J. (1977). Nosema pyrrhocoridis n. sp., a New Microsporidian Parasite of Red Soldier Bug (Pyrrhocoris apterus L.) (Heteroptera, Pyrrhocoridae). Acta Protozoologica 16(2): 135-140
Musolin D. L., Saulich A. H. (1999). Diversity of Seasonal Adaptations in Terrestrial True Bugs (Heteroptera) from the Temperate Zone. Entomological Science 2(4): 623-639
Prado S. S., Zucchi T. D. (2012). Interactions for Potentially Managing Heteropteran Pests. Psyche: A Journal of Entomology: 1-9
Roháčová M., Holecová M. (2012). Bugs (Heteroptera). Biodiversity of soil micro- and macrofauna in oak-hornbeam forest ecosystem on the territory of Bratislava (eds. M. Holecová, J. Christophoryová, M. Mrva, M. Roháčová, S. Stašiov, J. Štrichelová, Z. Šustek, E. Tirjaková, I. H. Tuf, P. Vďačný, J. Zlinská), Comenius University in Bratislava. 57-72
Schöfl G., Taborsky M. (2002). Prolonged tandem fromation in firebugs (Pyrrhocoris apterus) serves mate-guarding. Behavioral Ecology and Sociobiology 52: 426-433
Šeat J. (2011). True bugs (Heteroptera) of Pčinja valley (Serbia). Acta Entomologica Serbica 16(1/2): 9-24
Socha R. (2011). Cream and albinotic - two new mutations affecting body colour in Pyrrhocoris apterus L. (Heteroptera: Pyrrhocoridae). European journal of Entomology 108: 17-24
Southampton Natural History Society (2007). Shieldbugs of Southampton. http://sotonnhs.org/publications.asp. 1-54
Tanada Y., Kaya H. K. (1993). Insect pathology. Academic Press, Inc., California. p. 397
Votýpka J., Klepetková H., Yurchenko V. Y., Horák A., Lukeš J., Maslov D. A. (2012). Cosmopolitan Distribution of a Trypanosomatid Leptomonas pyrrhocoris. Protist 163: 616-631