Rhaphigaster nebulosa

Rhaphigaster nebulosa DSC52252
Rhaphigaster nebulosa DSC52256

Familia : Pentatomidae
Lungimea corpului : 14-16 mm
Identificare : corpul are colorit cenuşiu-gălbui, bej-cenuşiu, cu pete maronii neregulate ca formă şi distribuţie, cu aspect marmorat; pronotului, acoperit cu punctuaţie deasă, este uşor bombat în treimea posterioară, are flancurile rotunjite, marginea anterioară uşor concavă; scutelul este triunghiular, lung, cu vârful mai deschis la culoare; conexivul, depăşeşte în lăţime pronotul, este zimţat pe margine şi are dungi alternante bej-maronii; membrana este de culoare deschisă, cu pete închise; antenele, formate din cinci segmente, maronii, au câte un inel crem-albicios la baza ultimelor trei segmente (mai puţin vizibil la al treilea); picioarele sunt maroniu-gălbui cu puncte mici negre; pe partea ventrală, palid crem-cafenie, există un pinten alungit
Habitat : păduri de foioase, parcuri, pajişti cu tufărişuri
Specii asemănătoare : Halyomorpha halys, al cărei corp are nuanţe mai maronii
Comportament : adulții sunt activi în timpul zilei, pe vreme călduroasă
Hrana adulţilor : seva plantelor, ocazional fluidele insectelor moarte; uneori atacă livezile de fructe
Strategii de reproducere : femela depune în jur de 40 de ouă spre sfârşitul primăverii
Mecanisme de apărare : când se simt în pericol, atât adulţii cât şi nimfele, secretă o substanţă cu miros puternic şi dezagreabil
Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în stadiul de adult, la adăpostul frunzelor de iederă de pe ziduri, în crăpăturile zidurilor, sub scoarţa arborilor, în încăperile locuinţelor



Aspectul corpului nimfelor : nimfele au colorit maroniu variabil; eclozează în august-septembrie
Hrana nimfelor : seva plantelor
Paraziţii nimfelor : Phasia aurigera, ale cărei larve se dezvoltă ca parazite în interiorul corpului nimfelor


Referinţe :
Beldean P. (2003-2004). Studii ecologice asupra populaţiilor de Pentatomoidea (Heteroptera, Insecta) în Rezervaţia Cheile Turzii (jud. Cluj). Buletin de Informare Entomologică 14-15: 157-166
Doğanlar M. (2001). Egg parasitoids of Rhaphigaster nebulosa (Poda) (Heteroptera: Pentatomidae) with description of a new species of Trissolcus Ashmead (Hymenoptera: Scelionidae). Türkiye Entomoloji Derneği 25(2): 109-114
Gilasian E., Talebi A. A., Ziegler J., Manzari S. (2013). A taxonomic study of the genus Phasia (Dip.: Tachinidae) in Iran, with two new records. Journal of Entomological Society of Iran 33(2): 19-31
Sun X., Marshall S. A. (2003). Systematics of Phasia Latreille (Diptera: Tachinidae). Zootaxa 276: 1-320
Valcárcel J. P. (2009). Hibernación de Rhaphigaster nebulosa (Poda, 1761) (Hemiptera, Pentatomidae) en una caja de persiana. Arquivos Entomolóxicos 2: 23-24

Leptoglossus occidentalis

Leptoglossus occidentalis DSC47676
Leptoglossus occidentalis DSC25266

Familia : Coreidae
Lungimea corpului : 16-20 mm (masculul este mai mic decât femela)
Identificare : corpul are colorit palid maroniu, brun-roşcat, maro-cenuşiu; partea dorsală a abdomenului este portocalie, cu pete negre; pronotul maroniu, are marginile rotunjite; scutelul brun-negricios, are vârful alb; coriul brun-roşcat, are la mijloc câteva linii subţiri albe în zig-zag; membrana este brun- negricioasă; conexivul este palid gălbui, cu cinci dungi transversale negricioase; tibiile picioarelor posterioare sunt vizibil lăţite sub formă de frunză; primul segment al antenelor este mai gros, uşor curbat, bicolor (portocaliu-castaniu, cu o linie longitudinală neagră spre interior), al doilea şi al treilea brun-gălbui, al patrulea negricios
Habitat : parcuri, grădini
Hrana adulţilor : seva conurilor de conifere în dezvoltare (Pinus, Juniperus, Abies, Picea, Pseudotsuga)
Strategii de reproducere : ouăle, de 1-2 mm diametru, sunt depuse în şiruri pe acele coniferelor; poate avea una sau două generaţii anuale
Mecanisme de apărare : când sunt deranjaţi, adulţii eliberează o secreţie cu miros puternic de migdale
Stadiul de iernare : petrece iarna în stadiul de adult, adăpostindu-se în vizuinile rozătoarelor, crăpăturile din scoarţa arborilor, scorburile din buşteni, grajduri, locuinţe; adulţii emit un feromon ce induce comportamentul asociativ în locurile de iernare; adulţii redevin activi în zilele călduroase ale iernii
Importanţă : este o specie invazivă, care poate produce pagube importante coniferelor, atacând în jur de 40 de specii, provocând astfel sterilitatea seminţelor


Leptoglossus occidentalis DSC47667




Aspectul corpului nimfelor : în primele stadii, nimfele au colorit portocaliu, ulterior devenind brun-roşcate; nimfele se dezvoltă pe parcursul a cinci stadii, timp de 35-40 de zile
Habitatul nimfelor : cel mai adesea, nimfele pot fi găsite în preajma conurilor de conifere
Hrana nimfelor : nimfele se hrănesc în grupuri cu seva conurilor tinere (în primul stadiu) și cu seva seminţelor în dezvoltare (începând cu al doilea stadiu)


Referinţe :
Beránek J. (2007). First records of Leptoglossus occidentalis Heidemann, 1910 (Heteroptera: Pentatomorpha: Coreidae) in the Czech Republic. Plant Protection Science 43: 165-168
Brailovsky H. (2014). Illustrated key for identification of the species included in the genus Leptoglossus (Hemiptera: Heteroptera: Coreidae: Coreinae: Anisoscelini), and descriptions of five new species and new synonyms. Zootaxa 3794(1): 143-178
Fent M., Kment P. (2011). First record of the invasive western conifer seed bug Leptoglossus occidentalis (Heteroptera: Coreidae) in Turkey. North-Western Journal of Zoology 7(1): 72-80
Gibson E. H. (1917). Key to the Species of Leptoglossus Guér. Occurring North of Mexico (Heteroptera: Coreidæ). Psyche 24: 69-73
Hizal E., İnan M. (2012). Leptoglossus occidentalis (Heidemann, 1910) is an invasive insect species. Journal of The Bartin Faculty of Forestry 14: 56-61
Mariann F. (2006). The Presence of Leptoglossus occidentalis Heidemann, 1910 (Heteroptera: Coreidae) in North-East Hungary. Folia Historico-Naturalia Musei Matraensis 30: 203-204
Mjøs A. T., Nielsen T. R., Ødegaard F. (2010). The Western Conifer Seed Bug (Leptoglossus occidentalis Heidemann, 1910) (Hemiptera, Coreidae) found in SW Norway. Norwegian Journal of Entomology 57: 20-22
Petrakis P. V. (2011). First record of Leptoglossus occidentalis (Heteroptera: Coreidae) in Greece. Entomologia Hellenica 20: 83-93
Roháčová M., Majzlan O. (2007). Faunistické správy zo Slovenska. Naturae Tutela 11: 199-200
Ruicănescu A. (2009). Leptoglosus occidentalis Heidemann, 1910 (Heteroptera Coreidae) in Romania. Neobiota în România: 153-154
Simov N. (2008). Western conifer seed bug Leptoglossus occidentalis Heidemann, 1910 (Heteroptera Coreidae) already in Bulgaria. Historia Naturalis Bulgarica 19: 179-180

Acanthosoma haemorrhoidale

Acanthosoma haemorrhoidale DSC41768
Acanthosoma haemorrhoidale DSC41749

Familia : Acanthosomatidae
Lungimea corpului : 13-15 (17-18) mm
Identificare : corpul este verde crud pe partea dorsală, roşcat pe abdomen; pronotul are flancurile în formă de triunghi, proeminente, brun-roşcate, partea anterioară verde, cea posterioară brun-roşcat până la brun închis; scutelul este verde deschis, cu vârful de culoare mai deschisă; numeroase puncte negre, neregulat distribuite, acoperă pronotul şi scutelul; coriul este maroniu la bază şi verde la exterior; membrana este maroniu-roşcată; conexivul este uniform verzui; ochii sunt brun-roşcat închis; antenele au cinci segmente, verzui închis; picioarele sunt verzi
Habitat : frecventă în aproape orice habitat cu arbori (Crataegus, Corylus, Fraxinus, Carpinus, Quercus, Fagus, Acer, Tilia, Picea etc.), desişuri (zone împădurite, liziera pădurilor de amestec, zone cu tufărişuri, parcuri, grădini), pajişti, zone urbane
Specii asemănătoare : Elasmostethus interstinctus, care are flancurile pronotului mai puţin proeminente, cu colorit brun-negricios; Piezodorus lituratus, care are pronotul cu flancuri mai puţin proeminente, rotunjite; coriul şi pronotul sunt verzui-oliv sau roşu-purpurii; Dolycoris baccarum, care are corpul acoperit cu peri; antenele şi conexivul au zone succesive albe şi negre
Comportament : adulţii sunt activi în perioada (martie) aprilie-octombrie (noiembrie)
Hrana adulţilor : seva unor arbori şi arbuşti, în principal de Crataegus monogyna, dar şi de Quercus robur, Quercus petraea, Sorbus; sucurile dulci ale unor fructe completează dieta adulţilor
Mecanisme de apărare : coloritul aposematic verzui cu maro-roşcat le conferă un bun camuflaj atunci când se odihnesc printre frunze; când sunt apucaţi, pentru a descuraja prădătorii, eliberează o secreţie portocalie, cu miros puternic, din glandele aflate pe torace
Stadiul de iernare : adulții din a doua generaţie, care apar în august-septembrie, sunt cei care traversează iarna, adăpostindu-se printre frunzele uscate de pe sol, în covoarele de muşchi de pământ, în interiorul buştenilor, sub scoarţa arborilor (Alnus, Fagus, Salix, Ulmus); au colorit mult mai închis, în întregime maroniu
Prădători : adulţii fac parte din dieta unor specii de broaşte
Importanţă : uneori poate produce pagube plantaţiilor de pomi fructiferi (Malus, Pyrus), atacând pulpa fructelor


Acanthosoma haemorrhoidale DSC41764
Acanthosoma haemorrhoidale DSC41755



Aspectul corpului nimfelor : în ultimul stadiu, nimfele au corpul verde aprins, cu numeroase puncte negre; dezvoltarea nimfelor are loc în perioada mai-octombrie
Hrana nimfelor : este formată din sucurile fructelor, în special de Crataegus monogyna, Sorbus, Cotoneaster, dar şi de Quercus, Corylus, Fagus


Referinţe :
Anufriev G. A., Danzig E. M., Emeljanov A. F., Golub V. B., Kanyokova E. V., Kerzhner I. M., Konovalova Z. A., Pashchenko N. F., Tshernova Z. A., Vinokurov N. N. (1988). Keys to the insects of the Far East of the USSR, Vol. 2 Homoptera and Heteroptera. Nauka Publishing House, Leningrad: 193
Dusoulier F., Mouquet C. (2007). Clé de détermination des Acanthosomatidae Signoret, 1864 du Massif armoricain (Hemiptera, Heteroptera). Invertébrés Armoricains 1: 7-13
Kovács T., Anthony B. P., Kondorosky E., Török J. (2014). Predation on heteropterans within an assemblage of anurans at Kis-Balaton, Hungary. North-western Journal of Zoology 10: art.141501
Jaastad G., Trandem N., Hovland B., Opedal O., Mogan S., Røen D., Sørum O., Bjotveit E. (2006). Control methods against bugs (Hemiptera; Heteroptera) in organic apple and pear production. Ecofruit - 12th International Conference on Cultivation Technique and Phytopathological Problems in Organic Fruit-Growing: Proceedings to the Conference from 31st January to 2nd February 2006 at Weinsberg/Germany: 55-60
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 444
Ramsay A. J. (2014). The history and status of the hawthorn shieldbug Acanthosoma haemorrhoidale (Hemiptera: Acanthosomatidae) in Scotland, 1946-2008. British Journal of Entomology and Natural History 27: 81-91
Šeat J. (2011). True bugs (Heteroptera) of Pčinja valley (Serbia). Acta Entomologica Serbica 16(1/2): 9-24

Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus

Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus DSC36321
Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus DSC52858

Familia : Reduviidae
Lungimea corpului : 12-15 mm
Identificare : are corpul robust, cu colorit negru, numai picioarele şi conexivul au dungi de culoare roşie
Habitat : biotopuri însorite aflate la marginea pădurilor, rarişti de pădure
Comportament : adulţii stau adesea la pândă pe florile plantelor, aşteptând insectele ce vin să se hrănească cu nectarul florilor; sunt activi într-o singură generaţie anuală, în perioada mai-septembrie
Hrana adulţilor : fluidele pe care le absorb din corpul diferitelor specii de insecte, fluturi, albine, omizi, larve
Mecanisme de apărare : atunci când sunt apucați, înţeapă foarte dureros
Paraziţi : Ectophasia crassipennis, o specie de muscă din familia Tachinidae care-şi depune ouăle pe suprafaţa inferioară a abdomenului; ouăle sunt uneori parazitate de diferite specii de viespi din familia Proctotupridae


Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus DSC36310
Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus DSC36315
Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus DSC53655

Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus nymph DSC46603

Ciclul evolutiv : dezvoltarea nimfelor se desfășoară pe parcursul a cinci stadii
Hrana nimfelor : nimfele sunt prădătoare şi se hrănesc cu insecte, larve, omizi
Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în stadiul de nimfă (în al 4-lea şi al 5-lea stadiu)


Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus nymph DSC46596
Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus nymph DSC46597
Rhynocoris (Rhynocoris) annulatus nymph DSC46600

Referinţe :
Aksenenko E., Gaponov S. (2012). New record of Ectophasia crassipennis (F.) as a parasitoid of Rhynocoris annulatus (L.) in Rusia. The Tachinid Times 25: 15
Ghahari H., Moulet P., Cai W., Karimi J. (2013). An annotated catalog of the Iranian Reduvioidea (Hemiptera: Heteroptera: Cimicomorpha). Zootaxa 3718(3): 201-238
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 447

Eurygaster maura

Eurygaster maura DSC17753
Eurygaster maura DSC18827

Familia : Scutelleridae
Lungimea corpului : 7-11 mm
Identificare : corpul este oval şi uşor convex, de culoare pământie, cu nuanţe brunii, cenuşii, gălbui, uneori negricioase; capul triunghiular este aplecat înainte şi are tilusul uşor vizibil; marginile anterioare ale pronotului sunt foarte puţin proeminente; scutelul, foarte mare, este vizibil convex, cu vârful rotunjit şi acoperă aripile şi întregul abdomen; antenele au cinci segmente, dintre care al doilea este de circa 1,5 ori mai mare decât al treilea, toate segmentele fiind acoperite de numeroşi chemoreceptori (peste o mie); pe segmentele abdominale există o serie de puncte negre
Habitat : pajişti uscate cu substrat calcaros, mici zone împădurite
Specii asemănătoare : Eurygaster testudinaria care este puţin mai mare, are o uşoară adâncitură mediană în zona frontală a capului, are al doilea segment al antenelor de numai 1,5 ori mai lung faţă de al treilea segment, Eurygaster integriceps
Comportament : adulţii sunt activi în perioada mai-august
Hrana adulţilor : seminţele unor specii de plante erbacee perene şi ale unor specii de cereale cultivate (grâu - Triticum aestivum, secară - Secale cereale, orz - Hordeum vulgare, uneori pe ovăz - Avena sativa, porumb - Zea mays, mei Panicum miliaceum); hrănirea are loc prin injectarea unor enzime salivare în interiorul seminţelor, care ajută la lichefierea şi digestia parţială a conţinutului, urmată de absorbţia acestuia în organism
Strategii de reproducere : femela depune circa de 25 de ouă de formă sferică, pe două sau mai multe rânduri, dedesubtul frunzelor sau a tulpinilor
Stadiul de iernare : hibernează în stadiul de adult, sub frunzele căzute din păduri
Prădători : adulţii sunt vânați de unele specii de păsări (Egretta garzetta)
Importanţă : atât adulţii, cât şi nimfele, produc pagube importante culturilor de cereale


Eurygaster maura DSC44273
Eurygaster maura DSC44280



Aspectul corpului nimfelor : dezvoltarea nimfelor are loc timp de o lună, prin parcurgerea a cinci stadii; primul stadiu este de culoare galben-limonie şi corp de formă sferică; ulterior, coloritul devine mai închis la culoare
Hrana nimfelor : seminţe de cereale
Paraziţii nimfelor : nimfele sunt parazitate de larvele unor diptere Tachinidae (Cistogaster, Eliozeta, Ectophasia, Phasia)


Referinţe :
Beldean P. (2003-2004). Studii ecologice asupra populaţiilor de Pentatomoidea (Heteroptera, Insecta) în Rezervaţia Cheile Turzii (jud. Cluj). Buletin de Informare Entomologică 14-15: 157-166
Candan S., Suludere Z. (2006). Studies on the external morphology of the eggs of Eurygaster maura (Linnaeus, 1758) (Heteroptera: Scutelleridae). Polish Journal of Entomology 75: 369-374
Gordún E., Tschorsnig H.-P. (2008). Wirtsbefunde von Phasiinae (Diptera: Tachinidae) aus Wanzen (Hemiptera: Pentatomidae und Scutelleridae) in Nordost-Spanien. Mitteilungen des entomologischen Vereins Stuttgart 43: 41-42
Islamoglu M., Tarla S. (2013). Some Biological Properties of Trissolcus semistriatus Nees (Hymenoptera: Scelionidae) Adults Stored at Different Temperatures. Bulgarian Journal of Agricultural Science 19(6): 1364-1371
Kazantzidis S., Goutner V. (2005). The diet of nestling of three Ardeidae species (Aves, Ciconiiformes) in the Axios Delta, Greece. Belgian Journal of Zoology 135: 165-170
Koldas T., Aydoglu M., Beyarslan A. (2007). Euphorinae (Hymenoptera: Braconidae) fauna from the Thrace Region of Turkey. Linzer Biologische Beiträge 39(1): 441-450
Mehrabadi M., Bandani A. R. (2009). Expressing of digestive amylase in various developmental stages of Eurygaster maura, an anzymatic approach. Munis Entomology & Zoology 4(1): 219-226
Nixon G. E. J. (1939). Parasites of Hemipterous Grain-pests (Hymenoptera: Proctotrupoidea). Arbeiten über morphologische und taxonomische Entomologie. Berlin-Dahlem. 6(2): 129-136
Romani R., Stacconi M. V. R. (2009). Mapping and ultrastructure of antennal chemosensilla of the wheat bug Eurygaster maura. Insect Science 16: 193-203
Ruiz D., Goula M., Monleón E., Pujol M., Gordún E. (2003). Guía de identificación de los chinches de los cereales (Insecta, Heteroptera) encontrados en los trigos españoles. Boletín de Sanidad Vegetal Plagas 29: 535-552
Samin N., Asgari S. (2012). A study on the fauna of Scelonid wasps (Hymenoptera: Scelionidae) in the Isfahan province, Iran. Archives of Biological Sciences 64(3): 1073-1077
Samin N., Shojai M., Asgari S. (2010). Sunn pest (Eurygaster integriceps PUTON, Hemiptera: Scutelleridae) and its scelionid (Hymenoptera: Scelionidae) and tachinid (Diptera: Tachinidae) parasitoids in Iran. Linzer Biologische Beiträge 42(2): 1421-1435
Samin N., Shojai M., Ghahari H., Kocak E. (2010). A contribution to the scelonid wasps (Hymenoptera: Platygastroidea: Scelionidae), egg parasitoids of Pentatomidae (Heteroptera) in Tehran Province, Iran. Efflatounia 10: 7-14
Šeat J. (2011). True bugs (Heteroptera) of Pčinja valley (Serbia). Acta Entomologica Serbica 16(1/2): 9-24

Elasmostethus interstinctus

Elasmostethus interstinctus DSC24362

Familia : Acanthosomatidae
Lungimea corpului : 8-11 mm
Identificare : poate fi foarte uşor confundată cu o altă specie a familiei Acanthosomatidae, Acanthosoma haemorrhoidale, de care se deosebeşte prin dimensiunea mai mică a protuberanţelor laterale ale pronotului, care sunt mai puţin marcate cu nuanţe roşiatice, scutelul verde cu zona superioară portocaliu-roşcată; întreg corpul este acoperit cu numeroase puncte fine de culoare neagră
Habitat : păduri mixte de Betula, Corylus, Populus
Comportament : adulţii apar toamna devreme; pot fi găsi?i adesea în locuri însorite, pe frunzele arborilor şi arbuştilor
Stadiul de iernare : traversează iarna în stadiul de adult, la adăpostul stratului de zăpadă sau a frunzelor de pe sol; are abilitatea de a rezista temperaturilor scăzute din anotimpul rece


Spilostethus saxatilis

Spilostethus saxatilis DSC24328
Spilostethus saxatilis DSC24319

Familia : Lygaeidae
Lungimea corpului : 9-12 mm
Identificare : are corpul oval, de culoare neagră, pe partea dorsală cu o serie de desene roşu-portocalii: pe cap are o bandă longitudinală roşie, iar pe pronot trei benzi longitudinale (una mediană şi câte una pe fiecare laterală); scutelul este negru, cu două linii inclinate portocalii; clavusul este portocaliu; coriul are două pete portocalii, iar marginea sa exterioară neagră este mult mai lungă decât banda centrală neagră înclinată; membrana este brun închis, fără pete albe; laterotergitele sunt portocalii şi negre; picioarele şi antenele sunt de culoare neagră; partea ventrală a corpului este roşie cu puncte negre
Habitat : marginea însorită a drumurilor, liziera pădurilor, pante, păşuni, terenuri stâncoase, păduri de foioase, luminişurile pădurilor
Specii asemănătoare : Pyrrhocoris apterus, care are pe pronot o pată în zona centrală; elitrele au câte un punct la bază, o pată oarecum circulară în zona mediană, o linie subţire care conturează vârful; Lygaeus equestris, care are pe membrană o pată albă, circulară; Corizus hyoscyami, care are corpul alungit, portocaliu-roşcat, cu patru puncte brun închis, dintre care două sunt unite într-un triunghi ce are la interior o pată roşcată ovală; Melanocoryphus albomaculatus, care are coriul roşu, cu două pete negre; membrana este neagră, cu o pată albă
Comportament : specie bivoltină, activă în perioada mai-iunie (generaţia întâi), august-martie (generaţia a doua); adulţii au obiceiul de a se încălzi pe pietre expuse la soare
Hrana adulţilor : seva diferitelor specii de plante (Asteraceae, Apiaceae, Aspleniaceae, Colchicum autumnale); uneori, pe aceeaşi plantă se hrănesc mai multe exemplare adulte
Mecanisme de apărare : coloritul negru cu desene roşii reprezintă un colorit aposematic ce transmite atacatorilor (în special păsărilor) un semnal de avertizare asupra toxinelor (glicozide cardenolidice) prezente în corp


Spilostethus saxatilisSpilostethus saxatilis
Corizus hyoscyami DSC02762Corizus hyoscyami
Pyrrhocoris apterus DSC19930Pyrrhocoris apterus


Spilostethus saxatilis DSC06285
Spilostethus saxatilis DSC24307
Spilostethus saxatilis DSC24316
Spilostethus saxatilis DSC45801 Spilostethus saxatilis DSC66107 Spilostethus saxatilis DSC109700

Spilostethus saxatilis nymph DSC22653

Aspectul corpului nimfelor : au capul negru, cu câte o dungă roşie pe laterale; pronotul este roşu, cu două benzi longitudinale negre; corpul este portocaliu-roşcat, dorsal cu trei şiruri de puncte negre (unul central format din două puncte mai mari şi alte două laterale formate fiecare din câte trei puncte mai mici); antenele şi picioarele au colorit negru; semielitrele sunt negre, cu o pată roşie


Spilostethus saxatilis nymph DSC22654
Spilostethus saxatilis nymph DSC23624


Referinţe :
Exnerová A., Svádová K., Fousová P., Fučíková E., Ježová D., Niederlová A., Kopečková M., Štys P. (2008). European birds and aposematic Heteroptera review of comparative experiments. Bulletin of Insectology 61(1): 163-165
Scopoli G. A. (1763). Entomologia Carniolica exhibens insecta Carnioliæ indigena et distributa in ordines, genera, species, varietates. Methodo Linnæana. Vindobonae. Vienna: Johann Thomas von Trattner: 128
Šeat J. (2011). True bugs (Heteroptera) of Pčinja valley (Serbia). Acta Entomologica Serbica 16(1/2): 9-24
Svádová K. H., Exnerová A., Kopečková M., Štys P. (2008). Predator dependent mimetic complexes: Do passerine birds avoid Central European red-and-black Heteroptera?. European Journal of Entomology 107: 349-355
Vivas L. (2012). Algunos datos sobre distribución y biología de Spilostethus furcula (Herrich-Schaeffer, 1850) (Hemiptera: Heteroptera: Lygaeidae) y clave para los ligeinos ibéricos. BVNPC: 59-74

Tritomegas sexmaculatus


Familia : Cydnidae
Lungimea corpului : 5,5-7,5 mm
Identificare : poate fi foarte uşor confundată cu o altă specie, Tritomegas bicolor, de care poate fi deosebită prin pata alb-crem alungită pe flancurile pronotului care este mai întinsă şi prin membrana aripilor de culoare mai închisă, chiar neagră
Habitat : terenurile cu planta-gazdă (Ballota nigra)


Tritomegas sexmaculatus nymph DSC23130
Tritomegas sexmaculatus nymph DSC23128